M-am oprit și l-am întrebat dacă este bine, desi vedeam în privirea lui că nu este. Nu a zis nimic, doar a continuat să plângă”.
“Am insistat o bună bucată de timp ca el să coboare și să se așeze pe trepte alături de mine și, într-un final, a făcut-o. Am stat pe trotuar și am vorbit preț de 45 de minute despre ce i se îmntâmplase, ce l-a făcut să ajungă în starea aceea