Mă mir că lumea, iartă-mi expresia, halește astfel de povești. Îmi mai spune câte cineva: vai, cât am suferit când am văzut nu știu de povește. Și eu încerc să le explic: fraților, totul este fake. Eu știu, am trăit în lumea asta și știu că totul e fals. Lumea nu înțelege că se fac sedințe în care se discută ce vor spune seara. Păcat că educăm poporul în sensul ăsta. E un mare pericol pentru societatea românească să privească la anumite posturi, pentru că vor crede în minciuni. Și eu de-a lungul timpului am făcut tot felul de pozne și acum, când am ajuns la maturitate, îmi e rușine. În nici un caz nu le-aș mai repeta. Dar sunt ale tinereții valuri... Totuși, le-am făcut cu decență