Care este, de fapt, adevărul din viața sa sentimentală
Totul a plecat de la faptul că nu mi-am lăsat niciodată părul lung, deși mi-am dorit. Când eram mic, voiam să îl las să crească, dar nu am avut niciodată răbdare și nici ocazia. La școală mi se spunea mereu „dom’le, ce e cu părul ăsta mare, mai tunde-te“. Mi-am zis că dacă nici acum, la 32 de ani, nu o fac, nu o să o mai fac niciodată, o să trec prin viață fără să fi avut părul lung vreodată. Florin Noje, care mă tunde de câțiva ani, mi-a zis „hai să-l lăsăm să crească să vedem ce se întâmplă.“ Nu prea mă interesează ce zice lumea, sincer: dacă le place bine, dacă nu, să fie sănătoși. Eu mi-am îndeplinit dorința, nu am nevoie de nimic. Oricum, îmi mai las părul să crească cât pot, dacă la un moment dat devine insuportabil, mă tund”
