Simona Gherghe, bătută crunt

Scriu lucrurile astea, pentru că şi eu am trăit o traumă similară în copilărie. Am făcut gimnastică ritmică, iar antrenorul şi profesoara de balet obişnuiau să ne bată! Tare, cu băţul de lemn! E suficient să mă gândesc şi mi se strânge stomacul... Nu spuneam acasă, de frică... Insă, în clipa în care părinţii mei mi-au văzut picioarele vinete de la lovituri, au decis să nu mă mai lase la antrenamente. NU aşa se face performanţă, nu cu palma, pumnul sau băţul... Dacă Andrada va citi aceste rânduri, poate va înţelege că, mai tarziu, urmele acestea îi vor face foarte rau... Si că nu se vor şterge niciodată"